maritim, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. maritime, lat. maritimus)
Etimologie: (fr. maritime, lat. maritimus)
1. care crește sau trăiește în apropierea mării; care se află la țărmul sau în apropierea mării.
2. care este în legătură cu navigația pe mare; care se referă la marină.
3. care se face sau se desfășoară pe mare.
4. (sintagmă) putere ~ă = stat care posedă o flotă puternică.